Avem deci patru candidaţi importanţi: Băsescu, Antonescu, Geoană şi Oprescu. Putem să estimăm că voturile se împart acum cam aşa: Băsescu 35%, Geoană 25%, Antonescu 20%, Oprescu 10%.  Restul se împarte între Vadim, Gigi şi ceilalţi.

Există o părere/temere enunţată de mulţi că Oprescu va lua mult de la electoratul lui Geoană. Cred că e greşit. Oprescu nu e deloc popular în rândul electoratului PSD-ist. Lumea de la ţară, de exemplu, habar nu are cine e Oprescu. Ei ştiu ce e PSD, iar în campania asta, orice ar spune alţii PSD va însemna Geoană. Oprescu are priză încă la Bucureşteni, chiar dacă va pierde mult şi acolo după ce va părăsi Primăria unde a promis că va sta 12 ani, fără să fi făcut autostrada aia paralelă cu planeta. Dacă va mai culege voturi, va ciupi din electoratul urban, oarecum orientat spre un discurs şmecheresc, dar cu ceva pretenţii şi speranţe de mai bine. Cine e abonat la electoratul ăsta? Da, Băsescu!

Aşadar, intuiţia mea feminină îmi spune că Oprescu va ciunti mult de la Băsescu, nu de la Geoană. Măcar 5%. Aşa că să refacem procentajele: Băsescu 30%, Geoană 25%, Antonescu 20%, Oprescu 15%. Bun, ce e de făcut de acum înainte? Pentru început, să lăsăm preşedintele şi guvernul actual să lucreze.

După ieşirea PSD de la guvernare, PD-L rămâne cu pantalonii în vine. Trebuie să gestioneze criza cu miniştri cu personalităţi şi ministere dedublate şi are toate şansele să se facă şi mai de râs de cât se făcea până acum. Unde se va simţi nemulţumirea oamenilor, atent aţâţată de sindicate şi contracandidaţi? În procentajul lui Băsescu, care a girat guvernarea monocoloră a PD-L. De aici mai ies 5% în minus pentru preşedinte, e imposibil să se poată detaşa de ceea ce el a generat prin acţiunile sale.

Aşadar, avem Băsescu 25%, Geoană 25%, Antonescu 20%, Oprescu 15%. Şi 5% în minte. Aceste procente nu merg la nici la Vadim, nici la Gigi. Acum putem să le dăm cuvântul lui Geoană şi Antonescu.

În primul rând, cei doi trebuie să vină rapid cu programe concrete. Dar atenţie, fără promisiuni halucinante, fără festivisme, fără vorbe goale despre nevoia de un alt model de preşedinte. Geoană a reuşit cât de cât să îşi ţin în frâu pornirile şi să nu mai scoată nimic grandoman pe gură. Antonescu e mult prea cuminte. Lumea încă nu a înţeles exact ce va face el.

În al doilea rând, amândoi trebuie să se oprească din a-l transforma pe Băsescu în subiectul central al discursurilor lor. Cine s-a uitat la evenimentul de lansare a lui Geoană a văzut că subiectul central a fost Băsescu, nu Geoană. Mesajul a fost “Trebuie să scăpăm de Băsescu”, nu “Trebuie să îl alegem pe Geoană”, or ei fix asta vor de la români. Plus că fraze de genul “Criză, numele tău este Băsescu!” sunt cel mult haioase. Antonescu are aceeaşi problemă, doar că el îl include în discursuri şi pe Geoană.

Dacă Antonescu reuşeşte să se bage în priză odată, are toate şansele să muşte de la Băsescu o parte din electoratul urban intelectual să îi spunem. Cei care îl votează pe Băsescu se împart în două: cei orientaţi spre şmecherie şi cei care vor să se întâmple ceva serios în ţara asta şi care încă mai cred că e ceva de capul lui Băsescu. Antonescu poate lua de la Băsescu cam alte 5% dacă trece repede la lucruri concrete şi dacă aduce alături de el intelectuali, care până acum păreau a fi dedicaţi lui Băsescu. Nu neapărat de-alde TRU şi Patapievici, pentru ei deja e cam târziu, dar poate Dan Puric sau Cărtărescu. Şi, dacă se poate, fără Marga.

Şi n-am uitat de cele 5% pe care le-am ţinut minte mai sus. Astea se pot împărţi între Geoană şi Antonescu, eventual cu un plus pentru Geoană. Dacă va aborda mai mult temele economice, Antonescu poate profita, dacă nu procentele merg spre Geoană. De altfel, el doar aşa mai poate creşte, pentru în rest nu prea mai poate lua de la nimeni. Cred că electoratul lui e destul de rigid.

Avem la final următoarea distribuţie a voturilor: Băsescu 20%, Geoană să spunem 30%, Antonescu 25%, Oprescu 15%. Totul în condiţiile de mai sus. Cred totuşi că scenariul e posibil. Am putea avea atunci o confruntare în turul doi între un om de stânga şi unul de dreapta (atât cât avem stânga şi dreapta în România) şi am scăpa de elementul nedefinit reprezentat de Băsescu şi PD-L, dar şi de Oprescu.

Hai că se poate!

P.S.: S-ar putea ca referendumul pentru parlamentul unicameral să mai schimbe lucrurile, dar să ne facem griji pentru el după ce reuşesc ăştia să convingă Parlamentul să îşi dea acceptul.